- profesiúne
- (sil. -si-u-)/profésie (sil. -si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
profesiúne
Look at other dictionaries:
profesiune — PROFESIÚNE, profesiuni, s.f. 1. Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2 … Dicționar Român
profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… … Dicționar Român
carieră — CARIÉRĂ1, cariere, s.f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [pr.: ri e ] – Din fr. carrière. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
debut — DEBÚT, debuturi, s.n. Începutul (primele manifestări, primii paşi ai) cuiva într o profesiune, într o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare ce constituie acest început. – Din fr. début. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
liber — LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv)… … Dicționar Român
ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu … Dicționar Român
profesionism — PROFESIONÍSM s.n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune; profesionalism. [pr.: si o ] – Profesion[ist] + suf. ism. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… … Dicționar Român
meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… … Dicționar Român
permis — PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2008. Sursa … Dicționar Român
